„VIZITELE” sau „RĂŢUŞCA”

Proiect de Scenariu cinematografic

de MIHAI ARCADIE COMANICI

Acţiunea se petrece într-un sat aşezat de mâna lui Dumnezeu între dealuri cu vii şi câmpii stăpânite de porumbişti, lanuri de grâu şi mei, dezvăluind un crâmpei din viaţa „fericită” a blândei ţărănimi, atitudinea ei faţă de cei care prin Graţia lui Dumnezeu sau voinţa naţiunii.îi stăpânesc.

               IMAGINE: SECVENŢA 1: In ziua aceea la prefectură era zarvă. Prefectul se învârtea în jurul secretarei sale ce-şi nota întrun caiet dispoziţiile şefului: ( Încăpere elegantă, birou masiv, covoare, tablourile „majestăţilor lor”). Prefectul, figură tipică, mustaţa în furculiţă, umblă nervos, şchiopătând puţin. Mâna dreaptă o ţine la tunică „a la Napoleon”. În încheierea dispoziţiilor, prefectul face o întoarcere militărească şi pe tocul cizmei i se vede bătută-n ţinte o potcoavă.

               TEXT: - Toate satele de pe traseu să fie în gări de dimineaţă cu flori şi bucurie. Vine moştenitorul!. Vine monarhia! Deci toţi locuitorii comunelor arătate de noi mai sus, în frunte cu preoţii în odăjdii, cu flori şi cântece vor ieşi bucuroşi.(către secretară: - Subliniaţi cuvântul bucuroşi) să întâmpine în gări trenul regal. Nu se admite nicio absenţă. Primarele răspunde cu capul!

               SECVENŢA 2: O potcoavă asemănătoare cu a prefectului se poate zări pe copita calului şchiop şi jigărit care încearcă să tragă şareta poştaşului pe drumul cu hârtoape ce desparte casele dărăpănate acoperite cu paie şi uneori cu şindrilă. Gardurile abia se ţin printre buruienile invadând curţile, uliţa bolovănoasă. Se zăresc foarte puţini oameni pe uliţă,prin curţi. În faţa primăriei poştaşul sare din şaretă ţinând în mâini un plic mare, alb, cu multe peceţi. Fuge pe scări şi fără a bate în uşă năvăleşte în biroul primarului care tocmai se hârjonea cu o fătucă. Primarul se încruntă la poştaş, acesta se face mic întinzând în prim-plan plicul ce devine uriaş cu un evident F.F. URGENT! aplicat pe obrazul său alb.

               TEXT: -Primarele răspunde! cu capul!

               SECVENŢA 3: Fătuca, Maria lui Topor fuge ruşinată din cancelarie. Primarul ia plicul şi-l desface în grabă şi luând poziţie de drepţi citeşte ordinul silabisind, încruntându-se evident. Cu un gest îl expediază pe poştaş apoi fuge la telefonul de campanie învârtindu-i disperat mica manivelă. Telefonul zbârnâie vrând parcă să iasă din suruburi.

               SECVEŢA 4: Biroul jandarmeriei, un rastel cu două puşti, majurul aşezat pe un scaun şi e bărbierit de un soldat numai în cămaşă şi-n izmană, desculţ. Jumătate din faţa plutonierului a fost rasă, cealaltă e săpunită. Plutonierul a sărit din scaun şi vorbeşte agitat la telefon. Face semn soldatului să-şi aranjeze ţinuta, acesta îşi pune tunica şi-ncearcă să-şi înfăşoare moletierele.

               TEXT: Primarul:-Alarmă majurule! Vine!

               Jandarmul:-Cine dom’ primar?

               Primarul:-Cum cine mă? Vine cel mai mare la noi. Monarhia mă! Dinastia! Vino imediat la mine că ne mănâncă prefectul!

               SECVENŢA 5: Pe uliţele satului primarul în mână cu o bâtă de zdrobit păpuşoi( instrument de impunerea autorităţii), flancat de majur, de un soldat înarmat cu puşcă şi de vătăşel, merg din poartă-n poartă strigând la oamenii ieşiţi speriaţi la garduri. La fiecare poartă primarul se opreşte gâfâind şi bate în scânduri până apare careva din casă.

               TEXT: Un om.-Ce este? Ce s-a întâmplat dom’ primar? Arde undeva?

               Primarul:-Mâine, vineri, toată suflarea satului la gară ( un câine latră ), cu urale nesfâşite şi cu flori, e ordin mă! Auzita-ţi? Pornim de cu noapte, în zori cu toţii la moara lu’ Petrişor, fiecare, bărbat sau muiere răspunde cu capul faţă de lege!

               SECVENŢA 6: Un câine e în fiecare curte, latră legat sau repezindu-se la gard. Se văd: ba gura primarului, care nu se aude, în schimb lătratul însoţeşte poruncile primarului. Altă casă, altă poartă, acelaşi joc. Iese o femeie învelindu-şi copilul ce-l ţine la piept. Încearcă să zică ceva. Primarul îi închide gura cu palma ( prim plan ) ridicând ameninţător ciomagul.

               TEXT: (se aude doar): - Să te pună dracu’ să nu vii!

               Femeia:-Păi să vedeţi domne.

               Jandarmul: Gura fă!

               NOTĂ SPECIALĂ: Timpul trece repede peste toată lumea şi peste acel sat prăpădit. Se schimbă şefii de stat, prefecţii, primarii, şi chiar jandarmii ce devin deocamdată miliţieni. Vizitele oficiale, de lucru continuă, se primesc oaspeţii cu pâine şi sare, astea se mai găsesc.

               TEXT: Primarul:-Aveţi grijă, vine primul secretar al partidului, deci cu toţii mâine dimineaţă ne întâlnim la moara lui Patrişor şi plecăm încolonaţi ca la armată cu steagurile partidului în frunte.

               Un bărbat:- Cine o griji de vite, de cai?

               Primarul:-Să vă pună dracu’ să nu veniţi. Canalul vă mănâncă. Vine tovarăşul şi tovarăşa. Ne vor face canalizare-n sat. Să-i primim cu flori şi aplauze. Tovarăşe învăţător aţi repetat imnul? „ partidul, Ceauşescu .România!”. Dar voi şcolarii ştiţi cântecul ăla cu „am cravata mea, sunt pionier”.

               Un bărbat:-Tovarăşe primar, mâine îl îngropăm pe Matei. E dus în ceruri de două zile, nu mai ţine, miroase, am pregătit pomenile, s-a vorbit cu popa.

               Primarul:- Mai aşteaptă el. Să vă pună dracu’ să nu veniţi, adio butelii pe trei luni.

               NOTĂ SPECIALĂ. Graba şi nervozitatea tovarăşului primar cresc, porţile abia rezistă sub izbiturile bâtei oficiale. În urma lor sătenii se prind cu mâinile de cap, dau neputincioşi din mână. Unii ameninţă pe cineva nevăzut.

               TEXT: O femeie: -Mâine fată scroafa.

               Primarul:-Mâine vine primul secretar, preşedintele. Scroafei nu-i trebuie moaşă.   Femeia:-Fată greu, eu rămân cu scroafa.

               Militianul:-Te bag la zdup.

               SECVENŢA 7: Autorităţile satului, membrii de partid în frunte cu primarul continuă cursa lor prin sat pentru a vesti sosirea conducerii de partid şi de stat în frunte cu tovarăşul şi tovarăşa mult iubită, savantă mondială.

               TEXT: Un bărbat:-Mâncare să luăm cu noi naşule?

               Primarul:-Nicidecum. Să zică şeful că suntem nemâncaţi?

               O femeie:-Măcar un ulcior cu apă pentru cei mici.

               Primarul:-Este fântână la gară.

               SECVENŢA 8: Grupul primarului se opreşte la birtul cel nou, la o masă aşezată în praf, înconjurată de scaune desperechiate. Câţiva flăcăi cinstesc şi ei câte o bere de import.

               TEXT: Primarul:-Noroc bă! Beţi, ce vă pasă că alţii asudă! Mă, mâine vine preşedintele, primul secretar cu numărul doi.(către cârciumar) Adu trei jumătăţi. Vine măi şi trebuie să-l primim cu toţii cu flori şi bucurie. Aşa spune ordinul de la prefectură primit prin teleconferinţă. Mâine-ţi închizi dugheana.

               Crâşmarul: Păi să vezi....

               Primarul:-Nu se admite. (către flăcăi)-Mai ştiţi jocul ăla care-l jucaţi, ăla cu Răţuşca, să jucaţi vârtos! Ca la 23 august! Ştiu eu o fătucă ce măcăe bine, e tot din neamul lui Topor.

               SECVENŢA 9: Soarele se lasă peste streaşina pădurii. Primarul cu însoţitorii merg la trap prin sat. Ţinea tovarăşul primar să vorbească fiecăruia, era în joc soarta postului lui de primar, de secretar de organizaţie. Primarul trece pe lângă săteni şi caută să intre în primărie.

               TEXT: O femeie:-L-am scuturat pe Gheorghe Mălinici dar nu l-a apucat.

               Primarul:-Mai scutură-l, că vine şeful!

            Secvenţa 10: Miliţianul încearcă să împrăştie lumea adunată în faţa primăriei. Femeile, bărbaţii, se împrăştie blestemând. Se lasă noaptea de joi spre vineri, oamenii au adormit ca pe spini, cu nemaipomenite vise. Imaginile arată oameni dormind în diferite condiţii, zbătându-se. Fiecare îl visează pe primul în alt chip. Unu-l visează zmeu cu gâtul lung purtând steagul partidului, altu-l visează călare pe un cal alb, altul ca cizmar reparând bocancii rupţi. Unii, prin somn îl luară ca naş la botez, alţii îl arvuniră gropar la cimitir. Unul l-a văzut în turnul bisericii trăgând clopotul. Când răsare soarele, clopotul bisericii era deja în dungă sculând mulţime de săteni ce sar din pat, se-mbracă în fugă. Copiii se plâng că au fost treziţi prea devreme şi sunt bătuţi. Fetele-şi piaptănă cozile grăbite. Moşnegii îşi încurcă ghetele tocite, uitând că mai au şi ceva vite de hrănit, dar nimeni n-a uitat bâta primarului, ameninţarea Canalului. Satul începe să curgă pe drumurile strâmbe ce duc la Moara lu Petrişor luată de CAP. Vălmăşeală de oameni, strigăte, înghesuială. Autorităţile se agită să facă ordine, să încoloneze mulţimea.

            TEXT: Primarul:-Întâi şcolarii cu tovarăşii învăţători. Învăţătorule. S-a învăţat imnul partidului? Să nu mă faci de râs!

            Învăţătorul:-Când l-o auzi Nea Nicu mă decorează, ne face şcoală nouă, că asta....

            Primarul:-După şcoală să treacă babele şi moşii. După bătrâni, fetele. Hei, mai lăsaţi chestiile alea. Hai flăcăi, încolonaţi-vă, hai ca la armată. Să nu mă faceţi de râs cu Răţuşca. S-o jucaţi cum ştiţi mai bine.

            SECVENŢA 10. Fetele sunt gătite ca la horă, unele îşi pun flori de câmp în păr, îşi mai împletesc odată cozile. Vreo şase lăutari repetă scârţâind viorile cu melodia Răţuştii, pe când cea desemnată să joace îşi leagănă şoldurile şi ţuguindu-şi buzele începe să măcăie. Şapte flăcăi cu pălăriile pe ochi şi pene de răţoi prinse la cordele măcăie răguşit, ciugulind sânii răţuştii, cum e jocul, sărind într-un picior.

            Primarul:-Gata, îmi place! Porniţi înainte tovarăşi, că mai avem pînă la gară.

            SECVENŢA 11. Tot satul e în mişcare (imagine din elicopter) cuprinde coloana ce
şi-a pierdut ordinea şi s-a înşiruit pe drumul spre gara ce se vede în depărtare. Clopotul răsună peste câmpie. Satul a rămas fără oameni. Găinile încep să cotcodăcească zburând prin frăgare şi prin coteţe.Multe sunt fugărite de câini. Purceii guiţă profund, strident şi plângăreţ sfredelind pământul cu rîturile pe sub garduri. Caii speriaţi şi flămânzi părăsesc grajdurile, sar peste fântâni zvârlind din copite. Câţiva moşi rămaşi în sat se mişcă tremurând pe picioare să abată viţeii, să întoarcă mânjii în grajd. Clopotul bate ca la marele prăpăd al focului, ca la apocalipsă. Asta încă n-a venit, dar a venit totuşi revoluţia şi nu mai ştiu dacă şefii au ajuns în gara părăsită în câmpie spre care se îndreaptă peste nişte ani o altă coloană, a aceluiaşi prăpădit sat ce nu vrea să se schimbe, are aceleaşi drumuri cu gropi, casele stând să se năruiască deşi s-au schimbat preşedinţi şi guverne cu promisiunile lor electorale. Sub soarele învrăjbit ce parcă aruncă foc, o altă coloană a sătenilor se mişcă încet, destrămată. Popa, reapărut după revoluţie în coloană se dezbracă de odăjdii. Babele şi-au scos cârpele şi rămân cu smocul de păr cărunt împrăştiat de vânt. Copiii au rupt rîndul şi înaintează ca potârnichile prin lanul întins de grâu al unui italian, fugăriţi de domnii învăţători. O mamă aşezată pe marginea drumului dă să sugă pruncului. Nicăieri nu-i niciun petec de umbră. Oamenii s-au împrăştiat, unii râd, alţii blesteamă delegaţia guvernului, preşidenţiei ce vine în satul lor cu promisiunea fondurilor europene. Unii rup spicele italianului, le freacă în palme, le vântură suflând în ele şi le toarnă apoi în râşniţa gurii. Domnul primar, ales la ultimele alegeri îşi şterge fruntea cu un ştergar purtând culorile partidului său îndreptând coloana ca la atac. Plutonierul de jandarmi, deci din nou jandarmii, adio cu miliţienii cu cascheta în mână şi arma în bandulieră trage cu năduf din ţigară privind cu interes la fetele gătite de sărbătoare. Oamenii au pierdut voinţa de a înainta.

            TEXT: Primarul:-Haideţi că mai e o leacă, mişcaţi-vă oameni buni. Ăia care au avut Dacii sunt deja acolo.

            SECVENŢA 12: În zare printre salcâmi se zăreşte gara, o clădire cu un etaj, liniile de cale ferată sunt umplute de bălării.( Aparatul se apropie de ea, o cercetează. Şeful staţiei îşi proiectează roata roşie a şepcii sale pe zidul proaspăt văruit în aşteptarea oaspeţilor, a organelor de stat a europenilor flămânzi de pământuri bune.) Lângă gară, câţiva meri dulci ai şefului sunt încărcaţi de roade. Printre crengile lor se zăreşte mulţimea sătenilor apropiindu-se. Şeful priveşte la merii săi, apoi la mulţimea ce se apropie şi fuge agitat în locuinţa sa de unde se întoarce înarmat cu o prăjină. Ba priveşte la meri, ba dă fuga la telefonul din biroul impiegatului.vorbind cu alte staţii. În apropierea staţieie mulţimea parcă a prins puteri. Satul se desface în două; o parte o ia spre fântână, iar cealaltă se repede în crengile merilor roşii cu merele dulci. Şi şeful gării parcă se frânge în două: cu o parte îşi face serviciul urlând la telefon iar cu cealaltă croieşte cu prăjina năvălitorii din meri ce cad jos ca nişte poame bătute, cu pietul cămăşilor plin cu mere. Şeful cheamă în ajutor jandarmul dare nici acesta nu reuşeşte să stăvilească mulţimea de copii flămânzi. Unii se rostogolesc cu crengile rupte.

            TEXT: ŞEFUL:-Lăsaţi merii mă, că vă împuşc. Dom’ jandarm, ia te rog măsuri, că-i omor. Aloo cantonul, Aloo! Aloo! am înţeles dom’ şef, (trânteşte receptorul)

            SECVENŢA 13: Şeful se ţine cu mâinile de cap renunţând resemnat la orice împotrivire. Telefonul sună iar.

            TEXT:-ALO! Mi-au mâncat toate merele măi Pompiliane. Alooo! Am înţeles, trenul special n-a ajuns nici la staţiile dinspre Bucureşti.

            Secvenţa 14. La fântână e moarte de om. Cei tari îi dau în lături pe ce mai slabi, cei răi de gură înjură. Deasupra ciuturei se izbesc câte cinci capete deodată. Palmele în formă de cupă se îndeasă să ia apa ce se scurge pe jos. Setea este potolită cu greu. Murmurând, mulţimea se împrăştie pe peron, alţii trec liniile sau se aşează la umbra salcâmilor. Copiii se fugăresc pe sub vagoanele de marfă garate pe o linie moartă. Se ascund în gheretele frânarilor. Unii mai îndrăzneţi împing un vagon pe şinele ruginite. Iar alţii aruncă cu pietre în paharele albe de pe stâlpii de telegraf. Fetele şi flăcăii merg spre lunca râului din apropiere şi se ascund pe după răchite. Aşezat pe bordura peronului un moşneag povesteşte unui om mai tânăr:

            TEXT: Moşneagul:-Eu am apucat şi când urma să vină regele. Eram elev şi învăţătorul ne-a învăţat imnul. Eram aşezaţi în rând pe peronul ăsta şi tocmai cînd cântam noi: „ în pace şi onor, apărător de ţară „ intră ca un trăznet trenul regal în gară speriindu-ne pe noi şi pe cei ce jucau „răţuşca”. N-a oprit în staţie şi fetele au rămas cu buchetele de flori în mână, iar bucuria s-a transformat în teamă de viteza trenului zburând pe lângă noi. N-am reusit să văd decăt nişte mănuşi din piele albă fluturănd la o fereastră deschisă.Cel care avea să devină Carol al II-lea peste un timp, probabil că a trecut la fel de repede frontiera la Odesa impreuna cu amanta sa Lupeasca, riscându-şi tronul  Pe Ceauşeşti n-am apucat să-i mai vedem, vizita lor de lucru prăbuşindu-se în praful ultimului lor drum sub tirul automatelor paraşutiştilor. Să vedem împreună cea de-a treia vizită cu ajutoare eurpene.

            SECVENŢA 15. Clopotul gării începu să bată rar şi tare. Şeful dă fuga să răspundă la telefonul ce ţârâia nervos.

            TEXT: Şeful:-Cum? Vine un tren_ Îi fac liberul de intrare. Nu-i al nostru? Este unul de marfă? Ce ştiţi despre cel cu delegaţii? E oprit undeva? Interesează-te şi sună!

            SECVENŢA 16: Şeful se simte ca într-o căldare cu apă clocotită. Nu mai are putere să vorbească. Se repede la sticla cu apă de pe birou şi trage două înghiţituri ,apoi face liber marfarului anunţat mişcând nişte pârghii.

            TEXT: Şeful:-Feriţi linia una, trece un tren.

            SECVENŢA 17: Mulţimea văzută de sus, din helicopter fuge spre peron unde se crează panică. Primarul şi oficialităţile încearcă să-i aranjeze în rânduri. Jandarmul a înţepenit, cu puşca în mână pentru salut. Preotul puţin ameţit de vinul servit de soţia şefului de staţie şi de căldură nu poate să se mai mişte. Se aude din nou glasul puternic al ceferistului.

            Seful staţiei: -Feriţi linia unu, vinee!

            SECVENŢA 18. Primarul şuieră după tinerii duşi în luncă. Perechi, perechi ies din tufişuri şi vin în goană. Un vagon gol impins de copii îşi ia vânt în direcţia de unde e aşteptat trenul, însă-i pe o linie moartă. Şeful ia câţiva oameni şi fuge să-l oprească. Şapca şefului cade sub o roată şi-i făcută plăcintă în timp ce pe peron tinerii au încins „răţuşca”. Vagonul călător e oprit cu un sabot în timp ce şeful fuge spre biroul său, de unde se aude glasul grăbit al telefonului. Mişcarea continuă pe peron, rândurile se fac şi se desfac. Autorităţile cu gura până la urechi încearcă să facă ordine. Şeful nu ştie ce să mai facă cu şapca sa. O pune pe cap, apoi o dă jos. Ia receptorul în mână şi ascultă atent. Pe măsură ce cuvintele curg, faţa şefului se îngălbeneşte, apoi se albeşte. Şi ia foc. Nu ştie să spună decât: Da am înţeles. Iese impleticindu-se pe uşă şi face semn primarului, celorlalte oficialităţi să se spropie de el. Aceştia sosesc în fugă.

            TEXT:-E bai domnule! Ne-am făcut de râs. Vizita a fost anulată. Pe distanţă de câţiva kilometri între două staţii aproape de Bucureşti hoţii au furat cablurile instalaţiei de dirijarea traficului. Nici un tren nu mai trece, nu mai vine nu mai pleacă.

            SECVENŢA 19: Oamenii, mulţimea încă nu ştie cele întâmplate, flăcăii joacă tot mai înfocaţi răţuşca, învăţătorul dirijează un cor ce nu prea se aude. O femeie aflată în apropierea şefului şi primarului a auzit ce s-a întâmplat, ştie că delegaţia cu ajutor european nu mai vine. Se ridică de pe marginea peronului şi zice:

            TEXT: Bătrâna:-Apoi maică, dacă şi şinele de tren se fură, nu urmează decât să vină cum o putea ea, APOCALIPSA!

            SECVENŢA 20: Femeia se ridică şi pleacă desculţă prin praful drumului ce duce spre satul ei. În mâna dreaptă îşi ţine papucii cu tălpile găurite. În gară toţi au încremenit, sunt ca nişte stane de piatră. Au încremenit în zborul lor şi porumbeii şefului, parcă plutesc fără să bată din aripi. Încremenită-i şi „răţuşca”.